Vaccinarea și screening-urile neonatale

Categorie Blog medical | Data publicarii: 29-03-2024

Articol scris și revizuit de Dr. Aida Catană - Medic specialist Neonatologie  - Maternitatea Wellborn

    La naştere, sistemul imunitar al bebelușului este imatur şi acesta se poate infecta ușor din cauza milioanelor de germeni diferiţi prezenţi în mediul înconjurator – germeni care în marea lor majoritate sunt inofensivi pentru adulţi. Vaccinarea este esențială pentru protejarea sănătății nou-născuților împotriva unor boli cu risc de complicații grave și chiar deces. Programul de vaccinare este diferit de la o țară la alta, iar medicii neonatologi și pediatrii sunt cei mai indicați să ofere recomandări specifice pentru fiecare bebeluș, luând în considerare stare de sănătate a copilului și recomandările oficiale.

    Nou-născutul va face cunoștință cu vaccinurile imediat după naștere, când i se va administra la nivelul mușchilor coapsei prima doză de vaccin împotriva hepatitei B. Tot la naștere va fi administrată și vitamina K (fitomenadion), care ajută la prevenirea unei tulburări de sângerare cauzată de o deficiență de vitamina K (boală hemoragică a nou-născutului). În România, în maternitate se administrează vaccinul BCG, care protejează împotriva formelor grave de tuberculoză. Acesta se administrează intradermic, la nivelul brațului și poate produce o reacție locală la distanță în locul inoculării, iar medicul neonatolog vă va indruma cum să urmăriți nou-născutul. O reacție normală după vaccinarea BCG, care demonstrează succesul vaccinării, este inroșirea la locul administrării urmată de o leziune care va ulcera peste câteva săptămâni și care se vindecă spontan, lăsând o mică cicatrice ușor deprimată. Nu se recomandă aplicarea de tratament local la nivelul reacției vaccinale.

    La ieşirea din maternitate, fiecare bebeluş primeşte un carneţel de vaccinări, în care medicul neonatolog va nota data, tipul și seria vaccinului făcut, indicând părinților și data următoarei imunizări.

Calendarul Național de Vaccinare. Sursă foto: UNICEF

Care sunt vaccinurile opționale?

    Pe lângă schema de vaccinare prezentă în Calendarul Național de Vaccinare, există și o serie de vaccinuri opționale recomandate de Ministerul Sănătății, nedecontate. Acestea pot fi achiziționate din farmacii și administrate de către pediatru sau medicul de familie. Este important să discutați cu medicul despre condițiile de păstrare și transport ale produsului achiziționat, astfel încât acesta să nu fie deteriorat până în momentul administrării.

1. Vaccinul Rotaviral: Este un vaccin cu virus viu atenuat care protejează împotriva diareei produsă de rotavirus. Infecția cu rotavirus este principala cauza a direei severe la copii, mai ales la cei cu vârsta până în 2 ani. Boala este periculoasă din cauza deshidratării, care se poate instala repede și poate fi severă la cei mici. Se administrează oral, două sau trei doze începând cu primele 6 săptamâni de viață, la interval de cel puțin 4 săptămâni între doze.

2. Vaccinul Varicelic: Este un vaccin cu virus viu atenuat (tulpina Oka), care protejează împotriva varicelei, care este o boală infecțioasă foarte contagioasă, cunoscută popular sub numele de „vărsat de vânt”. Varicela se transmite frecvent în rândul copiilor din cauza sistemului lor imunitar imatur. Agentul patogen este reprezentat de virusul varicelo-zosterian (VZV) și pentru eficiență maximă se recomandă două doze de vaccin, la distanță de 6 săptămâni. Se administrează injectabil, subcutanat, adulților și copiilor, începand cu vârsta de 9 luni.

3. Vaccinul Meningococic: Protejează împotriva meningitei și a altor infecții severe cauzate de bacteria Neisseria meningitidis de tip B, cunoscută și sub numele de meningococ. Este important de știut faptul că meningita poate fi virală, bacteriană, parazitară sau non-infecțioasă, iar vaccinul anti meningococic protejează exclusiv de infecția cu meningococ. Există două vaccinuri anti-meningococice: unul protejează împotriva subtipurilor A, C, Y, W de meningococ, iar celălalt împotriva subtipului B de meningococ. Pentru o protecție completă, sunt necesare ambele vaccinuri. În funcție de tipul de vaccin, se administrează injectabil, fie subcutanat, fie intramuscular.

4. Vaccinul pentru Hepatita A: Vaccinul hepatitic A se administrează intramuscular, într-o singură doză, cu revaccinare la 6-12 luni. Protejează împotriva Hepatitei A (boala „mâinilor murdare”), care se transmite de la om la om pe cale fecal-orală sau prin consumul de alimente sau apă contaminate.

5. Vaccinul antigripal: Acesta are rol în producerea de anticorpi pentru combaterea gripei, o boală contagioasă care poate duce la complicații precum bronșita, pneumonia și encefalita. Copiii sunt mai predispuși decât adulții la complicații severe cauzate de gripă. Vaccinul gripal la copii se poate face începând cu vârsta de 6 luni. Copiii au o protecție parțială la 7 zile de la vaccinare, una considerată eficientă la 14 zile de la vaccinare și maximă la 21 de zile. De aceea, este recomandat ca vaccinarea să înceapă la începutul lunii octombrie. Vaccinurile se pot elibera gratuit de la medicii de familie sau se pot achiziționa din farmacii.

6. Vaccinul HPV: Infecția cu HPV (Human Papilloma Virus) este principala cauză a cancerului de col uterin la nivel mondial, fiind printre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală. Vaccinarea anti-HPV este eficientă în prevenirea cancerului de col uterin în proporție aproape de 100%. Imunizarea are eficiență maximă în condițiile în care fetițele primesc serul înainte de începerea vieții sexuale. Eligibili pentru vaccin sunt atât fetele, cât și băieții, și se recomandă administrarea lui între 9-26 de ani. În prezent, cel mai utilizat vaccin oferă protecție împotriva a 9 tulpini HPV cu risc crescut. Începând cu 1 decembrie 2023 se aplică prevederile Hotărârii Guvernului nr. 781/2023, conform cărora vaccinul HPV se poate elibera în regim de compensare 100% de către medicii de familie pentru grupa de vârstă 11-18 ani și 50% pentru femeile între 19 și 45 de ani. 

Sursa foto: Wikipedia

Ce screening-uri se pot face în maternitate?

    Testul screening reprezintă examninarea medicală de depistare la nivel populațional a unor afecțiuni potențial grave, care nu prezintă semne inițiale. În maternitate, bebelușul are posibilitatea să efectueze o serie de teste pentru identificarea anumitor patologii.

    Screeningul metabolic este un test simplu care se face la nou-născut pentru a identifica afecțiuni amenințătoare de viață, care sunt prezente la naștere, dar care nu sunt evidente din primele clipe de viață. Dacă aceste afecțiuni sunt identificate devreme, tratamentul poate începe precoce. Cele mai frecvente boli metabolice testate sunt hipotiroidismul, fenilcetonuria, fibroza chistică și galactozemia. Important de reținut este faptul că odată identificate, aceste afecțiuni pot fi tratate înainte de apariția semnelor specifice. Ca exemplu, hipotiroidismul congenital reprezintă o patologie în care hormonii tiroidinei sunt sintetizați în cantitate insuficientă, iar tratamentul constă în medicamente de substituție, care se poate administra din prima lună de viață. Acest aspect este deosebit de important deoarece copilul beneficiază de o dezvoltare normală, evitându-se întârzieri de creștere, afectarea dezvoltării creierului și retardul mental.

    Medicul neonatolog o să vă ofere toate informațiile necesare și o să vă ceară acordul scris pentru a face această investigație. 

    Testul de screening constă în recoltarea pe o hârtie de filtru specială a unor picături de sânge din călcâiul nou-născutului, după 48 ore de viață. În cadrul screeningului extins efectuat în maternitatea noastră se pot testa 50 de boli metabolice și suplimentar, amiotrofia spitală – o boală aparută în urma unei funcționări anormale a musculaturii coloanei vertebrale, care se poate manifesta prin hipotonie musculară severă generală, lipsa reflezelor motorii și paralizie.    

    Există forme de boală caracterizate prin debut la aproximativ 3 luni de viață cu afectarea mobilității la nivelul membrelor superioare și inferioare, cu aspect de “floppy baby”, iar bebelușii nu fac achizițiile specifice vârstei.

    Acest test vă spune dacă bebelușul prezintă un risc crescut de apariție a unei afecțiuni. Dacă apar modificări la testul din maternitate, vor fi recomandate investigații suplimentare pentru a afla cu certitudine dacă nou-născutul are o anumită boală. Diagnosticul precoce este esențial deoarece fără tratament, bolile metabolice înnăscute vor determina o dezvoltare defectuasă a copilului, cu posibile leziuni permanente cum ar fi retardul mental sever.

    Screeningul neonatal prin pulsoximetrie se realizează după 24 ore de la naștere pentru a permite inimii și plămânilor să se adapteze la viața extrauterină și are rolul de a detecta majoritatea malformațiilor congenitale grave ale inimii. Bebelușul va fi conectat cu ajutorul unui senzor câteva minute la un aparat numit pulsoximetru și se va măsura nivelul de oxigen din sânge și frecvența cardiacă. Pulsoximetria este o testare simplă, rapidă și nedureroasă. În funcţie de recomandările Asociaţiei Americane de Pediatrie descrise , se interpretează testul ca fiind negativ sau pozitiv și se comunică rezultatul parinților. Dacă testul indică o problemă, sunt recomandate investigații suplimentare, cum ar fi ecografia cardiacă. (Martin et al., 2020)

    Screeningul auditiv este o metodă simplă și rapid de realizat, care depistează tulburările de auz (surditatea. hipoacuzia). Din 2009 se recomandă testarea precoce a nou-născuților în maternitate pentru a diagnostica posibile deficiențe cât mai devreme și a interveni corespunzător. Acest test constă în introducerea unui electrod cu o protecție de silicon în urechea nou-născutului și redarea unor sunete cu lungimi de undă diferite, care ajung la timpan și sunt inregistrate de aparat. În cazul în care bebelusul “a trecut testul”, va primi rezultatul PASS, iar dacă este nevoie de o reevaluare – REFER. Auzul se dezvoltă  din viața intrauterină, începând cu saptămâna 22-23 de sarcină, când bebelușul poate răspunde la diferite sunete, la vocea mamei sau a tatălui, la diferite melodii. Din nefericire, în lipsa testarii auzului la naștere sau în prima lună de viață, diagnosticul eventualelor probleme de auz la copii poate fi unul anevoios.

Bibliografie:

https://paginadenursing.ro/ro/vaccinarea-bcg/

http://desprevaccin.ro/vaccinuri-optionale/

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/274129

https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/spinal-muscular-atrophy

Martin, G. R. et al. (2020) ‘Updated strategies for pulse oximetry screening for critical congenital heart disease’, Pediatrics, 146(1), pp. 1–10. doi: 10.1542/peds.2019-1650.