Ce este ICSI și când se recomandă în tratamentele de fertilitate?
Categorie Embriologie | Data publicarii: 22-09-2025
Provocări și speranță în infertilitate
Lupta cu problemele de fertilitate poate fi o experiență epuizantă din punct de vedere emoțional și fizic pentru cuplurile care încearcă să conceapă.
Definiţie:
Injectarea intracitoplasmatică a spermei (ICSI) reprezintă, în fapt, o intervenţie chirurgicală microscopică în ovul. Cu ajutorul unui microscop foarte puternic, este capturat cu micro‐pipeta un spermatozoid. El este introdus apoi în ovul, efectuându-se un orificiu în membrana exterioară de protecţie a ovulului, mai precis în zona pellucida. În ICSI, un singur spermatozoid este injectat direct în interiorul ovulului pentru a ajuta la producerea fertilizării.
Prima sarcină umană generată prin ICSI a fost realizată în 1991 de Gianpiero Palermo și echipa sa.
ICSI este folosit în cazul:
- unor diferenţe andrologice cu un grad ridicat, al unor infertilităţi de origine imunologică (soţul produce anticorpi împotriva propriilor săi spermatozoizi, sau când anticorpii antispermatozoizi aflaţi în organismul soţiei împiedică fecundarea) de un anumit tip, când există un număr scăzut de spermatozoizi, o mobilitate redusă (nu există spermatozoizi cu mobilitate de tip A), cu o morfologie anormală (mai ales la nivelul capului unde se află materialul genetic), rata de fecundare în cursul FIV a ovulelor obţinute a fost incredibil de scăzută. Deoarece în aceste cazuri spermatozoizii nu pot traversa membrana glicoproteică (zona pellucida) a ovulelor
- Încercări anterioare de FIV eșuate: dacă tratamentele standard de FIV nu au dus la fertilizare;
- medici care recomandă ICSI femeilor la care nu au dat rezultate alte metode de fertilizare, care au ovulele de calitate inferioară sau asociază alte cauze de infertilitate, deşi partenerii lor au o spermogramă normală
- Probleme de fertilitate masculină severe
- Număr scăzut de ovocite
- bărbaţi cu azoospermie la care se face puncţie testiculară sau biopsie
- la femeile care folosesc ovocite vitrificate anterior
Utilizarea ICSI a crescut în timp?
- pentru ciclurile cu infertilitate la factorul masculin, utilizarea ICSI a crescut de la 76,3% în 1996 la 93,3% în 2012.
- pentru ciclurile fără infertilitate a factorului masculin, utilizarea ICSI a crescut de la 15,4% în 1996 la 66,9% în 2012.
- "creşteri similare au fost raportate şi în cazurile în care cauza nu este infertilitatea masculină, inclusiv infertilitate inexplicabilă, vârstă maternă de 38 de ani sau mai în vârstă, un număr mic de ovocite, având 2 sau mai multe cicluri proceduri de reproducere asistată anterior şi pentru a folosi testarea preimplantatională genetică. Utilizarea ICSI a crescut, de asemenea, în absenţa oricăreia dintre aceste indicaţii, sugerând că alte motive pot influenţa decizia clinică de a utiliza ICSI." (articol din 14 septembrie 2020, SUA)
Procedura de lucru prin tehnica de injectare intracitoplasmatică (ICSI)
În cazul fertilizării in vitro cu ICSI, embriologul elimină de pe ovocite această peliculă gelatinoasă, cu ajutorul unei substanţe care se găseşte în capătul spermatozoidului (acid hialuronic). În mod normal, pentru a putea fertiliza, spermatozoidul trebuie să topească pelicula gelatinoasă. Exact asta face şi embriologul: expune ovocitele vreme de 30 de secunde la acid hialuronic, iar masa gelatinoasă se dizolvă.
Pentru ca ICSI să funcţioneze, este nevoie de un singur spermatozoid care să fecundeze un ovul. În cazuri de azoospermie obstructivă, spermatozoizii sunt extraşi direct din testicule prin biopsie. Chiar şi spermatozoizi imaturi sunt folosiţi pentru crearea embrionilor.
În cadrul unui ciclu IVF, ICSI se realizează prin selectarea unui spermatozoid sănătos din punct de vedere morfologic şi al motilităţii şi injectarea acestuia în ovocit, ceea ce poate îmbunătăţi ratele de fertilizare, în special în cazurile de număr scăzut de spermatozoizi sau calitate slabă a spermatozoizilor.
Beneficiile ICSI
Comparativ cu IVF convenţional, ICSI oferă o abordare ţintită şi este adesea metoda preferată atunci când există provocări specifice în infertilitate. ICSI a devenit o procedură standard în multe tratamente IVF, sporind şansele de fertilizare de succes şi de sarcină.
Riscurile asociate cu ICSI
Printre posibilele riscuri ale ICSI, sarcinile multiple sunt un factor de luat în considerare. Această procedură, ca şi alte tratamente de fertilitate, poate duce la sarcină cu mai mult de un făt. De asemenea, ICSI include riscurile obișnuite asociate cu tratamentul standard de FIV.
Ei bine, primul studiu a fost publicat în 1996, în care au fost prelucrate datele nou-născuţilor din 877 de intervenţii ICSI. S-a demonstrat astfel că numărul anomaliilor de dezvoltare în rândul nou-născuţilor concepuţi prin micromanipulare nu crește, fiind similar populației obișnuite. Celălalt studiu, efectuat în 1999, prelucrează datele de la 2955 de bebeluși IVF și 2840 de nou-născuți ICSI. Durata sarcinii, greutatea la naștere, frecvența nașterilor premature a fost similară la ambele grupuri. În frecvența anomaliilor de dezvoltare congenitale sau în rata anomaliilor cromozomiale nou apărute nu s-a constatat nicio diferență evaluabilă din punct de vedere statistic.
Dezvoltarea, problemele de învățare, adaptarea la mediul înconjurător și integrarea copiilor studiați nu s-au deosebit cu nimic față de populația normală. Prezentarea completă a studiului ne-ar depăși mult posibilitățile noastre, dar pe scurt rezumat putem afirma următoarele: nu există dovezi că nou-născuții concepuți cu ICSI sau IVF ar avea vreun fel de probleme mentale sau corporale în comparație cu populația medie. Scopul nostru este ca, prin aplicarea tehnicilor sigure, corespunzătoare situației actuale din medicină, să putem ajuta cuplurile infertile să aibă copii sănătoși fizic și psihic.
Rata de succes a ICSI
Rata de fertilizare a ovocitelor prin tehnica de injectare intracitoplasmatică (ICSI) a spermatozoizilor în clinica noastră este de 96–98%.
Rata de degenerare a ovocitelor prin tehnica de injectare intracitoplasmatică (ICSI) a spermatozoizilor în clinica noastră este de sub 0,05%.
Rata de fertilizare și de producere (și menținere a sarcinii) a crescut considerabil în ultimii ani, deși în continuare se mențin diferențele legate de vârsta partenerilor (cei tineri având o probabilitate de reușită mai mare decât cei mai în vârstă). Șansele de fertilizare se mențin în jurul a 27% per ciclu (cu un procent de 33% de sarcini), însă aceste date variază foarte mult și țin seama de o serie de factori variabili, cum ar fi:
- Vârsta femeii – mai precis, vârsta și calitatea ovulului implicat în proces. În cazul în care se folosesc ovocitele femeii care va duce sarcina (și nu ovocite donate), rata de succes pentru femeile sub 35 de ani este de 43% per ciclu, și 36,5% nașteri cu feți vii și compatibili. În schimb, acest procent scade dramatic în cazul femeilor peste 40 de ani, unde este în jurul valorii de 4% (la 42 de ani).
- Utilizarea ovocitelor donate – este o soluție în cazul în care femeia care își dorește sarcina are o vârstă înaintată. Rezultatele studiilor au demonstrat că rata succesului a fost aproximativ egală pentru femeile cu vârste între 20–40 de ani care au apelat la donatoare. De asemenea, nu s-au înregistrat diferențe semnificative nici pentru femeile până în 45 de ani. După 45 de ani, însă, pacientele au întâmpinat serioase probleme în ceea ce privește implantarea, nidarea, evoluția sarcinii și, în final, nașterea.
- Utilizarea ovocitelor crioprezervate – rata de succes în cazul ovocitelor congelate este sensibil mai scăzută comparativ cu ovocitele proaspete, deoarece, în timpul procesului de conservare, se pot elibera toxine din celulele distruse care afectează calitatea ovocitelor recoltate.
În ultimul timp, pentru a crește rata de succes a fertilizării in vitro se recurge la transferul mai multor embrioni (nu doar a unuia singur), însă această soluție poate avea drept complicații sarcinile multiple. O tehnică recentă, cu rezultate promițătoare pe termen lung, implică menținerea embrionilor într-un mediu lichid special (în care le sunt asigurate toate substanțele nutritive necesare) până în momentul în care ating stadiul de blastocist (aproximativ 5 zile). Apoi embriologii determină care embrion are cele mai multe șanse de dezvoltare și acela este ulterior transferat intrauterin. Astfel se poate stimula dezvoltarea sarcinii fără riscul apariției sarcinilor multiple.