Embryo grading în FIV: cum evaluăm calitatea embrionilor și ce înseamnă, de fapt, scorurile
Categorie Centrul de Reproducere Umană Asistată | Data publicarii: 25-05-2026
În cadrul fertilizării in vitro (FIV), unul dintre cele mai sensibile și decisive momente nu este doar obținerea embrionilor, ci evaluarea lor corectă.
Embryo grading – sau clasificarea embrionară – este un instrument esențial în laboratorul de embriologie, utilizat pentru a aprecia potențialul de dezvoltare al embrionilor și pentru a ghida decizia privind transferul sau crioprezervarea.
Este important, însă, să înțelegem din start un lucru esențial: embryo grading nu este un predictor absolut al sarcinii, ci o metodă de orientare bazată pe morfologie și ritmul de dezvoltare.
De ce este necesară evaluarea embrionară
După fertilizare, nu toți embrionii au același potențial de evoluție. Diferențele apar la nivel:
- celular
- structural
- metabolic
- genetic
Evaluarea embrionară permite:
- selectarea embrionului cu cel mai mare potențial de implantare
- optimizarea momentului transferului
- decizia de crioprezervare
- reducerea riscului de transferuri multiple inutile
În practica clinică, această evaluare se realizează cel mai frecvent în ziua 3 (stadiul de clivaj) și ziua 5 (stadiul de blastocist).
Ziua 3 – stadiul de clivaj: începutul diferențierii
În ziua 3 după fertilizare, embrionul este format din mai multe celule (blastomere) care se divid activ, dar dimensiunea totală rămâne similară ovocitului inițial.
Numărul de celule – primul indicator de potențial
Un embrion optim în ziua 3 are:
- 6–10 celule
- ideal: 8 celule
Embrionii cu ≥8 celule sunt corelați cu șanse mai bune de implantare.
Totuși, embrionii cu 3–6 celule pot evolua în continuare normal.
Aspectul celulelor – calitatea morfologică și ce reprezintă
Pe lângă număr, embriologul evaluează:
- uniformitatea dimensiunii celulare
- gradul de fragmentare
- structura citoplasmei
Clasificarea se face, în general, în:
- Grad A – celule uniforme, fragmentare minimă (<20%)
- Grad B – ușoare variații
- Grad C–D – fragmentare crescută, organizare deficitară
Fragmentarea reprezintă pierdere de material citoplasmatic. Un nivel crescut poate afecta funcția celulară.
Parametri suplimentari pe care îi mai evaluăm la Wellborn
Evaluarea nu se oprește la aspectul de bază. Se urmăresc și:
- compacția – momentul în care celulele încep să adere între ele (semn de progres către blastocist)
- vacuolele – spații cu lichid în interiorul celulelor
- modificări citoplasmatice subtile
Aceste elemente pot sugera calitatea biologică, dar interpretarea lor rămâne uneori dependentă de experiența embriologului.
Ziua 5 – stadiul de blastocist: momentul-cheie pentru selecția embrionului
În ziua 5, embrionul ajunge la stadiul de blastocist, o etapă critică în care apare diferențierea celulară:
- ICM (inner cell mass) → va deveni fătul
- TE (trophectoderm) → va forma placenta
- blastocel → cavitate plină cu lichid
Această organizare permite o evaluare mult mai complexă și mai relevantă pentru implantare.
Gradul de expansiune – maturitatea blastocistului
Blastocistul este evaluat pe o scală de la 1 la 6:
1. Blastocist timpuriu
2. Blastocist incipient
3. Blastocist complet
4. Blastocist expandat
5. Blastocist în eclozare (hatching)
6. Blastocist eclozat (hatched)
Cu cât gradul este mai mare, cu atât embrionul este mai pregătit pentru implantare.
Calitatea masei celulare interne (ICM)
ICM este esențială, deoarece va forma embrionul propriu-zis.
- Grad A – celule numeroase, compacte
- Grad B – organizare moderată
- Grad C – celule puține sau dezorganizate
Un ICM de calitate bună este asociat cu o dezvoltare fetală optimă.
Calitatea trofectodermului (TE)
TE contribuie la formarea placentei și susținerea sarcinii.
- Grad A – strat celular bine organizat
- Grad B – organizare intermediară
- Grad C – strat slab dezvoltat
Un TE bun este esențial pentru implantare și vascularizare.
Ce înseamnă un scor precum „5AA”
Un embrion notat 5AA indică:
- stadiu avansat de expansiune (5)
- ICM de calitate A
- TE de calitate A
Este considerat un embrion cu potențial biologic foarte bun, dar nu garantează sarcina.
Embryo grading și șansele de sarcină: ce trebuie înțeles corect
Deși există o corelație între scor și probabilitatea de succes:
- embrionii cu scor mare → șanse mai bune
- embrionii cu scor mai mic → șanse reduse, dar nu zero
Nu există o relație absolută între scor și rezultat însă grading-ul bun, crește probabilitatea obținerii unei sarcini.
De ce nu este embryo grading un predictor perfect
1. Dezvoltarea embrionară este dinamică
Un embrion poate evolua și își poate îmbunătăți calitatea în timp.
2. Evaluarea este morfologică, nu genetică
Nu reflectă direct integritatea cromozomială.
3. Implantarea depinde și de uter
Receptivitatea endometrială este esențială.
4. Factorii metabolici și moleculari nu sunt vizibili
Metabolomica embrionară nu este încă integrată standard.
De ce un embrion „perfect” poate să nu ducă la sarcină
Implantarea este rezultatul unei interacțiuni complexe între:
- embrion
- endometru
- sistem imun
- factori hormonali
Un scor bun crește probabilitatea, dar nu controlează toate variabilele.
Și invers: cum pot embrionii „mai slabi” să ducă la sarcină
În practică, există situații în care:
- embrioni cu scor moderat sau chiar scăzut
- evoluează în sarcini viabile
Acest lucru reflectă faptul că: morfologia nu captează întregul potențial biologic.
Rolul embriologului și al echipei medicale
Embryo grading nu este o decizie automată, ci rezultatul:
- expertizei embriologului
- contextului clinic
- istoricului pacientului
În centrele moderne, selecția embrionară este integrată într-un protocol mai larg care include:
- evaluare hormonală
- monitorizare endometrială
- istoricul fertilității
- eventual teste genetice (PGT)
Cum este utilizată informația în practică
Pe baza gradingului, echipa medicală decide:
- care embrion este transferat
- câți embrioni sunt transferați
- care sunt congelați
- dacă este nevoie de ajustarea protocolului
Decizia nu este standard, ci personalizată.
Embryo grading este un instrument valoros, dar nu absolut. Este o fotografie a unui moment din dezvoltarea embrionară, nu o predicție definitivă a rezultatului.
În reproducerea asistată:
- nu există embrioni „perfecți”
- nu există rezultate garantate
- există doar probabilități, optimizare și decizii informate
Iar succesul nu aparține unui singur scor, ci întregului proces — de la laborator la uter.
Pentru că, în final, implantarea nu este doar o funcție a embrionului, ci rezultatul unei sincronizări biologice fine între două sisteme care trebuie să se recunoască reciproc.