Infertilitatea masculină: cauze, factori de risc și abordări diagnostice

Categorie Centrul de Reproducere Umană Asistată | Data publicarii: 09-10-2025

Autor:

Ioana-Nicoleta Nistor Mandache

Embriolog

PROGRAMEAZĂ-TE ACUM

Ce este infertilitatea masculină ? 

    Infertilitatea masculină este o afecțiune multifactorială și poligenică, în care factorii genetici și epigenetici interacționează cu factorii de mediu (Tabelul 1) (García-Baquero si colab., 2020). Această patologie afectează aproximativ 15% dintre cuplurile aflate la vârsta fertilă. Se definește ca incapacitatea unui cuplu de a obține sau de a duce la termen o sarcină după o perioadă de un an de relații sexuale fără măsuri contraceptive.

     În timp ce infertilitatea este definită ca fiind incapacitatea de a concepe după o anumită perioadă, sterilitatea este definită ca incapacitatea de a concepe un copil biologic. Spre deosebire de sterilitate, infertilitatea nu este ireversibilă (Bonet si colab., 2016).

Tabel 1. Factori implicați în infertilitatea masculină

Cauze frecvente ale infertilității masculine

• Prezența unui singur testicul

• Testicule mici și nedezvoltate

• Lipsa canalelor deferente

• Obstrucția parțială sau totală a canalelor deferente

• Congestia vaselor de sânge din scrot (varicocel)

• Anticorpi antispermatozoizi (autoanticorpi)

• Leucocitospermie (exces de leucocite)

• Boli sistemice: diabet, cancer

• Boli genetice: fibroza chistică

• Abuz de alcool (afectează celulele Leydig)

• Tutun (determină fragmentarea ADN)

• Steroizi anabolizanți

• Droguri

• Expunere la: radiații ionizante, căldură, coloranți anilinici, pesticide, metale grele

• Infertilitate idiopatică

 
Diagnosticul pentru infertilitatea masculină  

    Abordarea diagnosticală inițială pentru acești pacienți trebuie să se bazeze pe un istoric complet și pe un examen fizic. Când vorbim despre cauzele infertilității, le putem grupa după cum urmează: 2-5% cauze endocrine și sistemice, asociate în principal cu alterări ale axei hipotalamo-hipofizare, defecte primare ale spermatogenezei (65-80%), tulburări de transport (5%) și spermatogeneză idiopatică (10-20%). În acest din urmă caz, pacientul are un spermograma normală, fără cauze aparente de infertilitate (Pan si colab., 2018).

    Această anamneză trebuie să se concentreze pe istoricul sexual (tulburări de ejaculare, frecvența actului sexual) și sarcinile anterioare, vârsta și istoricul ginecologic al partenerei, terapiile actuale sau anterioare, intervențiile chirurgicale, expunerea la toxine (substanțe chimice, alcool, tutun, droguri recreative). Sunt relevante și informațiile privind afectarea testiculară unilaterală sau bilaterală, cum ar fi torsiunea, traumatismele, tumorile, varicocelul sau criptorhidismul.

    În plus, istoricul traumatismelor sau al intervențiilor chirurgicale pelvine/perineale în cazul suspiciunii de compromitere neurovasculară. Intervențiile chirurgicale sau tratamentul prostatei pot provoca ejaculare retrogradă sau obstrucția canalelor ejaculatorii, ceea ce ar duce la o reducere a numărului de spermatozoizi (Wyns, 2010).

    O evaluare amănunțită a istoricului pacientului trebuie să includă și screening-ul pentru neoplasme maligne sau terapii oncologiste anterioare, datorită potențialului lor gonadotoxic. Aceste terapii, recunoscute pentru efectele lor adverse asupra funcției gonadice, pot compromite atât producția seminală, cât și reglarea hormonală. Consecința directă este o rată semnificativă de infertilitate (peste 60% din pacienți), care se poate prezenta sub forme variate de deficiențe seminale, inclusiv oligozoospermie, criptozoospermie sau azoospermie.

    Utilizarea medicamentelor reprezintă  un factor relevant în spermatogeneză, datorită impactului lor posibil asupra axei HPG. Utilizarea testosteronului exogen printr-un mecanism de feedback negativ va reduce producția sa endogenă, având și efecte contraceptive care duc la oligo- sau azoospermie, cu un procent redus de recuperare la pacienții cu utilizare cronică. Alte medicamente asociate sunt antihistaminicele (blocante ale receptorilor H2) și antidepresivele, care vor provoca o creștere a prolactinei, interferând cu eliberarea gonadotropinelor (Kliesch,2016).

     Pe de altă parte, examinarea fizică nu trebuie să se limiteze la zona genitală. Studiul toracelui și al glandelor mamare trebuie să urmărească prezența ginecomastiei, care ar demonstra un dezechilibru hormonal sau un posibil sindrom Klinefelter (Chavao si colab., 2010).

Depune dosarul la Wellborn și beneficiază de consultanță gratuită pentru întocmirea lui.

Cod verificare

Vreau sa ma inscriu

Teste de bază pentru evaluarea fertilității masculine

      Spermograma este testul de bază în diagnosticul infertilităţii masculine, fiind definit ca analiza cantitativă şi calitativă a lichidului seminal pentru a evalua, concentraţia de spermatozoizi, mobilitatea, morfologia, pH-ul, timpul de lichefiere, vascozitatea şi prezenţa elementelor anormale (leucocite) conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Se utilizează pentru a depista afecțiuni precum oligozoospermie (număr scăzut), astenozoospermie (mobilitate redusă), teratozoospermie (forme anormale), azoospermie (absenţa spermatozoizilor) – informaţii esenţiale pentru stabilirea cauzei infertilităţii, ghidarea tratamentului (medical sau chirurgical) şi estimarea şanselor de concepţie (Andrade-Rocha, 2013).

    Spermocultura este investigaţia bacteriologică a ejaculatului prin cultivarea probei de spermă pe medii de cultură pentru a identifica agenţii patogeni (bacterii și/sau fungi) prezenţi în tractul genital masculin, plus eventual realizarea antibiogramei pentru a afla ce antibiotice sunt eficiente. Se folosește pentru detectarea infecțiilor care pot afecta calitatea spermei (mobilitate, viabilitate, structură), pentru tratarea acestor infecţii cu antibiotice/antifungice, și pentru a exclude sau confirma rolul infecţios în cazul infertilităţii masculine (Sonico, 2024).

    Testul Halosperm, cunoscut sub denumirea de test de dispersie al cromatinei spermatice (SCD), este un test de diagnostic conceput pentru a evalua integritatea ADN-ului nuclear al spermatozoizilor. Principiul său fundamental se bazează pe comportamentul diferențial al spermatozoizilor cu ADN fragmentat față de cei cu ADN intact atunci când sunt supuși unei denaturări specifice cu acid și unei eliminări controlate a proteinelor (Robinson si colab., 2012).

    Testul MAR (Mixed Antiglobulin Reaction) este un test imunologic care detectează prezenţa anticorpilor antispermatici (de tip IgG şi/sau IgA) ataşaţi de suprafaţa spermatozoizilor. Se utilizează atunci când există suspiciune de infertilitate imunologică, de exemplu când spermograma este normală dar cuplul nu concepe, când există aglutinări ale spermatozoizilor, sau după intervenţii, traume, infecţii sau varicocel; rezultatele pot influenţa decizia spre metode asistate şi adaptarea tratamentului (Mirkurbanova, 2025).

    De asemenea infertilitatea masculină este o afecțiune medicală care poate avea legătură cu funcționarea unor organe extrem de complexe, precum glanda pituitară și gonadele. Nivelurile de testosteron total mai mici de 8 nmol/l sugerează un diagnostic de hipogonadism biochimic; între 8 și 12 nmol/l, este recomandabil să se evalueze proteina de legare a hormonilor sexuali pentru a calcula testosteronul liber. Determinarea nivelurilor de testosteron total trebuie efectuată dimineața, între orele 7 și 11, deoarece aceasta reflectă secreția hormonului de eliberare a gonadotropinei(Chavarro și colab., 2010).

    Nivelurile scăzute de gonadotropină indică modificări ale axei HPG la nivel central (hipotalamic sau hipofizar) și sunt asociate cu hipogonadism normal sau hipogonadotropic. În acest caz, trebuie măsurați și alți parametri, cum ar fi prolactina, hormonul stimulator al tiroidei și cortizolul. Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară a creierului, printre altele, va fi efectuată în căutarea unui adenom hipofizar atunci când nivelurile de prolactină sunt semnificativ crescute.

    În schimb, nivelurile ridicate ale hormonilor precum FSH indică insuficiență testiculară primară sau hipogonadism hipergonadotropic, asociat în special cu antecedente de compromitere testiculară și/sau hipotrofie testiculară; nivelurile ridicate ale acestui hormon indică disfuncția epiteliului germinativ (Kliesch, 2014). 

    În infertilitatea masculină există mai multe tipuri de tratamente, dintre care cele mai importante se împart în terapii medicamentoase / hormonale, intervenții chirurgicale și tehnici de reproducere asistată.

    Tratamentul medicamentos sau hormonal urmărește corectarea disfuncţiilor endocrine sau dezechilibrelor hormonale: de exemplu administrarea de hCG (gonadotropină corionică umană) şi FSH / hMG pentru a stimula producţia de spermatozoizi la bărbaţii cu hipogonadism hipogonadotrop (deficit în LH/FSH). Utilizarea de modulatoare selectiv ale receptorilor de estrogen (SERMs), cum ar fi clomifen sau tamoxifen, urmărește creșterea secreţiei de LH/FSH prin blocarea feedback-ului negativ al estrogenilor; inhibitori de aromatază (ex. anastrozol, letrozol) pentru bărbaţii cu raport testosteron/estrogen scăzut. Se recomandă tratarea hiperprolactinemiei cu agenţi dopaminergici ca bromocriptina sau cabergolina, dacă excesul de prolactină interferează cu spermatogeneza (Shahid și colab., 2021)

    Intervenţiile chirurgicale pot fi utilizate pentru corectarea problemelor structurale care împiedică producţia sau transportul spermatozoizilor: repararea varicocelului (varicocelectomie) pentru a îmbunătăţi calitatea spermei; reconectarea vaselor deferente sau a epididimului (vasovasostomie, vasoepididimostomie) în cazurile de obstrucţie; extragerea chirurgicală de spermă (TESE, micro-TESE, PESA, MESA) la bărbaţii cu azoospermie obstructivă sau non-obstructivă pentru a permite utilizarea în proceduri de reproducere asistată (Çayan,2022).

    Tehnicile de reproducere asistată devin necesare atunci când tratamentele medicale sau chirurgicale nu sunt eficiente sau când diagnosticul arată probleme severe: inseminarea intrauterină (IUI) care plasează spermatozoizi preselectaţi în uter, fertilizarea in vitro (IVF),injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului (ICSI) — aceasta din urmă fiind folosită când numărul de spermatozoizi este foarte mic sau mobilitatea e foarte redusă, sau când nu se pot obţine spermatozoizi de calitate din ejaculat și PICSI, care prin simularea unui proces natural de selecție permite identificarea spermatozoizilor cu cea mai mare probabilitate de a aduce un contribut genetic normal, ceea ce poate duce la îmbunătățirea rezultatului sarcinii evolutive (Brannigan si colab., 2024).

    Testarea genetică este o componentă integrală în investigarea infertilității masculine, deoarece afecțiunile genetice pot fi responsabile pentru până la 15% din toate cazurile. În prezent, trei teste genetice sunt efectuate în mod obișnuit și recomandate de marile asociații urologice: analiza cariotipului (KA), testarea microdeleției cromozomului Y și testarea mutației CFTR (Pelzman și colab., 2021).

    Factorii precum nutriția, stresul oxidativ, expunerea la toxine, obezitatea sau consumul de tututun au un impact profund atât asupra spermatogenezei, cât și a integrității ADN-ului spermatic. Prin urmare, intervențiile asupra stilului de viață precum consilierea nutrițională, oprirea fumatului, managementul stresului și activitatea fizică regulată nu reprezintă simple recomandări adjuvante, ci constituie un element fundamental și de primă intenție în strategia terapeutică, având potențialul de a îmbunătăți atât fertilitatea naturală, cât și rezultatele tehnologiilor de reproducere medical asistată.

Bibliografie 

1.Andrade-Rocha F.T., 2013 Semen analysis in laboratory practice: an overview of routine tests. J Clin Lab Anal. 17, 47-58.

2.Bonet M.O. Si Mach N., 2016. Nutritional and non-nutritional factors may affect male infertility through epigenetic mechanisms, Nutr. Hosp., 33, 1236-1244.

3.Brannigan RE, Hermanson L, Kaczmarek J, Kim SK, Kirkby E, Tanrikut C. 2024.Updates to male infertility: AUA/ASRM guideline. J Urol. 

4.Çayan S., 2022. Surgical Treatment of Male Infertility. Duzce Medical Journal, 24, 30-35

5.Chavarro J.E., Toth T.L.,Wright D.L.,Meeker J.D., Hauser R., 2010. Body mass index in relation to semen quality, sperm DNA integrity, and serum reproductive hormone levels among men attending an infertility clinic, Fertil Steril, 93, 2222-2231.

6.García-Baquero R., Fernández-Ávila C.M., Álvarez-Ossorio J.L., 2020.Tratamiento empírico de la oligoastenoteratozoospermia idiopática, Actas Urológicas Españolas,44,281-288.

7.Kliesch S., 2014.Diagnosis of male infertility: Diagnostic work-up of the infertile manEur Urol Suppl,13,73-82.

8.Mirkurbanova, T. (2025). Diagnostic significance of the MAR test in the prevention and treatment of male immunological infertility. Modern Science and Research,4, 914–919.

9.Pan M.M.,Hockenberry M.S.,Kirby E.W.,Lipshultz L.I., 2018.Male infertility diagnosis and treatment in the era of in vitro fertilization and intracytoplasmic sperm injection. Med Clin North Am.102, 337-347.

10.Pelzman D.L. și Hwang K., 2021. Genetic testing for men with infertility: techniques and indications. Transl Androl Urol.10,1354-1364.

11.Robinson L., Gallos I.D., Conner S.J., 2012. The effect of sperm DNA fragmentation on miscarriage rates: a systematic review and meta-analysis.Hum Reprod.27, 2908–2917. 

12.Royfman R., Shah T.A., Sindhwani P., Nadiminty N., Avidor-Reiss T., 2021. Sterility, an Overlooked Health Condition.Women, 1, 29-45.

13.Shahid MN, Khan TM, Neoh CF, Lean QY, Bukhsh A, Karuppannan M., 2021. Effectiveness of Pharmacological Intervention Among Men with Infertility: A Systematic Review and Network Meta-Analysis. Front Pharmacol. 12, 63-86.

14.Sonigo C., Robin G., Boitrelle F., 2024. First-line management of infertile couple. Guidelines for clinical practice of the French College of Obstetricians and Gynecologists 2022. Gynecologie, Obstetrique, Fertilite & Senologie, 52,305-335.

15.Wyns I., 2010. Male fertility preservation before gonadotoxic therapies Facts Views Vis Obgyn, 2, 88-108